Dereglări de fertilitate şi Metoda de Ovulaţie Billings

Dr. Pilar Vigil P.

Dereglări ale fertilităţii

Numeroase studii au arătat că 10-15% din cupluri suferă de o forma sau alta de dereglare a fertilităţii. Acestea se datorează în principal: a) unei disfuncţii ovulatorii (DO) cauzată în general de dereglări hormonale şi b) procese inflamatorii din familia infecţiilor tractului genital (ITG), în principal infecţii transmise sexual.

Disfuncţia ovariană este cea mai frecvenă dereglare diagnosticată în cazul cuplurilor infertile (37%) şi este asociată predominant cu cicluri menstruale neregulate (CN). Ciclurile neregulate apar la 10% din femei, dar a avea un ciclu neregulat nu indică neapărat o disfuncţie ovulatorie. Am putut demonstra conform graficelor Metodei Billings că 43% din femeile cu cicluri neregulate prezintă o disfuncţie ovariană, care poate fi caracterizată prin absenţa ovulaţiei sau activitate ovulatorie anormală, aşa cum se vede în ciclurile cu faze luteale scurte sau anormale. Pe de altă parte, femei nulipare cu cicluri regulate (cu lungimea ciclului între 25 şi 36 de zile) pot prezenta o disfuncţie ovulatorie, după cum am identificat pe graficele Metodei Billings (32).

Disfuncţii ovulatorii

Dereglări endocrine

Dereglările endocrine sunt cele mai frecvente cauze ale disfuncţiei ovulatorii (27, 28 şi 32). Ele pot fi împărţite în dereglări hipotalamice, dereglări pituitare, dereglări endocrine generale şi dereglări adrenale şi/sau ovariene.

Dereglări hipotalamice

Dereglările hipotalamice (ex. Anorexia nervosa) sunt caracterizate prin cicluri hipoestrogenice cu persistenţa zilelor „uscate”. Poate fi prezentă amenoreea. Acest tip de ciclu apare de asemenea la atlete, deşi în acest caz ar trebui considerat ca parte normală a unui continuum. În acest din urmă caz, există o revenire frecventă la activitatea ciclică ovariană normală, după cum se observă în trei luni de efort fizic mai puţin intens. Totuşi, unele din aceste femei tinere pot dezvolta o stare anorectică şi în ciuda discontinuării efortului fizic intens, ciclurile lor nu revin la normal.

Cicluri hipoestrogenice: atlete anorexice

Disfuncţii ovarian-adrenale

Anormalităţile adrenale şi ovariene sunt cele mai frecvente cauze ale disfuncţiilor ovariene. Cea mai comună este sindromul ovarelor polichistice, cauzat de hiperandrogenemia. La aceste femei, există de obicei cicluri neregulate, imediat după menarhă (21, 22, 28).

Sindromul Ovarelor Polichistice (PCO)

Aceste femei se plâng de asemenea de acnee şi/sau hirsutism, ca şi de greutate crescută şi schimbări ale stării psihice.

Motive pentru consultarea unui doctor la femeile cu PCO (numar de pacienţi = 229, mai mult de un motiv pentru unii pacienţi)

Ciclurile sunt caracterizate printr-o stare hiperestrogenică, în care este identificată o secvenţă de mucus fertil continuă sau sunt prezente fragmente de mucus. Ciclurile pot fi ovulatorii, cu o fază foliculară lungă, sau anovulatorii.

Cicluri hiperestrogenice

Vârf îndoielnic

Fază foliculară lungă

Cicluri anovulatorii

Când o femeie tânără se plânge de anormalităţi menstruale, este foarte important să fie învăţată să devină conştientă de fertilitate pentru a identifica disfuncţiile ovulatorii, în scopul de a putea elimina condiţii metabolice precum hiperinsulinemie. Studiile noastre au arătat că la 86% din femeile care vin la doctor cu neregularităţi menstruale, hiperandrogenemia este cea mai frecventă (80% din cazuri (32)). Este important de observat că un răspuns necorespunzător al insulinei la testul de toleranţă orală la glucoză este frecvent întâlnit (80% din cazuri) la aceste femei (36). Acest lucru necesită tratament pentru a preveni apariţia diabetului de tipul II melitus (22). Cu îngrijire adecvată, incluzând dietă, exerciţii şi tratament medical, activitatea ciclică ovariană normală se va restabili. Femeile care ştiu cum să recunoască simptomul de mucus vor putea urmări îmbunătăţirea anormalităţii endocrine.

Un răspuns anormal de insulină la testul de toleranţă orală la glucoză la pacienţii PCO, comparat cu femeile normale la 0 până la 180 de minute (numar de femei = 94)

Hipertiroidia este o cauză mai puţin frecventă (aproximativ 2%) (32) a disfuncţiei ovariene dar aceasta şi hipertiroidia trebuie luate în consideraţie. La pacienţii cu dereglări tiroidiene pot fi observate diferite tipuri de disfuncţii ovariene. Menoragia (15) este frecvent asociată cu hipertiroidia. Deşi nu există o secvenţă specifică de activitate ovariană asociată acestor anormalităţi endocrine, acestea ar trebui avute în vedere şi eliminate ca posibilă cauză.

Menoragia

Femeile cu disfuncţii ovariene asociate ciclurilor neregulate şi secvenţelor anormale de mucus nu vor reveni spontan la ciclurile normale fără tratament adecvat. Studiile au indicat că în absenţa tratamentului, aceste situaţii se înrăutăţesc odată cu trecerea timpului (22, 23).

Alte stări, precum insuficienţa ovariană prematură, pot fi cauze ale dereglărilor de fertilitate care prezintă secvenţe neregulate de mucus ca răspuns la nivelurile fluctuante de estrogen. Aceste condiţii sunt observate de asemenea în perioada perimenopauzală, în care unele cicluri indică o secvenţă ovulatorie. Pe măsură ce starea se agravează, ciclurile anovulatorii vor predomina.

La femeile fertile, studiul cu microscopul electronic al mucusului cervical care apare în mod natural la mijlocul ciclului indică un aranjament de fibre paralele orientate pe axa principală a eşantionului de mucus care probabil corespunde subtipului S (2). Transportul spermei poate fi facilitat de această stare care apare natural. La mijlocul ciclului, mucusul cervical este în cantitate mai mare, are mai mult mucin şi mai puţine proteine şi o cantitate mai mare de apă decât în faza luteală (19). Această creştere a cantităţii de mucin din canalul cervical , datorită caracterului său hidrofilic, funcţionează probabil pentru a reţine apa la spurafaţa celulelor, făcând canalul cervical potrivit pentru deplasarea spermatozoizilor. De asemenea, această creştere a mucinului într-o perioadă în care apa este în cantitate mare ar putea ajuta la protejarea cervixului. Agenţi patogeni sau alte toxine pot fi absorbite de mucin, prevenind astfel intrarea lor în uter şi pe trompele falopiene. Este necesar un studiu viitor prin care să se stabilească structura fină a mucusului şi proprietăţile sale biochimice în cazul diferitelor anormalităţi endocrine. De asemenea, rămân să fie identificate funcţionarea mucinului şi a tipurilor de mucus specific, precum şi posibilele lor alterări.

pagina următoare