Activitatea Ovariană şi Fertilitatea şi Metoda de Ovulaţie Billings

Profesor Emerit James B. Brown
M.Sc. Ph.D. D.Sc. F.R.A.C.O.G.

Primele dezvoltări ale Metodei de Ovulaţie Billings au fost rezultatul cercetării clinice care a început în Melbourne în 1953 prin utilizarea şi evaluarea Metodei Ritmului (Calendarului) pentru evitarea sarcinii. Aceasta este în mod fundamental o „metodă bazată pe menstruaţie” care presupune faptul că femeia are cicluri menstruale şi că aceste cicluri nu variază semnificativ ca durată. Câţiva ani mai târziu, Metoda Temperaturii Bazale (TB) a fost adăugată pentru a stabili o mai mare eficacitate în evitarea sarcinii, cel puţin în faza post-ovulatorie. Metoda Temperaturii Bazale a adus cu sine avantajul sprijinirii femeilor cu cicluri neregulate în evitarea medicaţiei contraceptive care a început a fi promovată începând cu anii ’60. Metoda Temperaturii Bazale poate fi descrisă ca o „metodă hormonală” care are legătură cu creşterea progesteronului care începe de obicei cu câteva ore înainte de ovulaţie. Creşterea temperaturii nu este legată precis de creşterea progesteronului, iar câteodată apar cicluri în care există o confirmare a faptului că ovulaţia a avut loc prin măsurarea hormonilor ovarieni fără să aibă loc o creştere a temperaturii. De asemenea, nu există o legătură constantă între înregistrarea temperaturii şi momentul ovulaţiei, indiferent cum ar fi interpretată secvenţa temperaturii. Mai mult, înregistrarea temperaturii este obiectul unor influenţe care nu au nici o legătură cu ovulaţia, iar Metoda Temperaturii Bazale nu poate furniza informaţii cu privire la faza pre-ovulatorie a ciclului.

Deficienţele acestor metode au condus la un studiu al activităţii cervixului în timpul ciclului şi a descoperirii faptului că orice femeie fertilă observă sau poate fi instruită să observe secreţia unei anumite secvenţe de mucus produs de cervix în apropierea perioadei fertile; acest mucus ajunge la nivelul vulvei ca o secreţie vaginală. Combinaţia dintre Metoda Ritmului şi Metoda Temperaturii Bazale a continuat să fie folosită în timp ce au fost făcute observaţii atente pentru a determina acele zile ale ciclului când este posibil ca femeia să rămână însărcinată. Calculele bazate pe Metoda Ritmului şi Metoda Temperaturii Bazale au fost abandonate numai după observarea de către femei a propriei secvenţe de mucus şi a aplicării regulilor adecvate dorinţei cuplului de a obţine sau a evita sarcina în timpul unui ciclu. În 1962 a fost luată decizia de a publica o carte cu privire la aceste studii şi la concluziile la care s-a ajuns.

În acelaşi an, 1962, doctorul James Brown a fost numit la Royal Women’s Hospital din Melbourne. Venea aducând cu sine reputaţia internaţională pe care o dobândise la Edinburgh, în Scoţia, mai ales în ceea ce priveşte dezvoltarea unei metode de măsurare a metaboliţilor estrogen şi progesteron în urină. La scurt timp, a fost abordat şi l-am pus la curent cu privire la cercetarea noastră din Melbourne şi l-am întrebat daca va supune concluziile noastre evaluării tehnicilor sale de laborator. A fost de acord imediat şi în cei 38 de ani care au trecut de la prima întâlnire, am avut norocul să colaborăm şi să ne aflăm sub îndrumarea sa. Dr. Brown a realizat imediat măsurarea zilnică a metaboliţilor estrogen şi progesteron în urina la două feme, confirmând astfel concluziile noastre, iar această informaţie a fost adăugată conţinutului cărţii care a fost publicată în 1964. Am decis să numim această metodă Metoda Ovulaţiei, pentru a sublina faptul că atenţia nu mai era focalizată asupra menstruaţiei, ci era direcţionată asupra ovulaţiei, care este cel mai important eveniment din ciclul unei femei.

S-a observat că secreţia de mucus şi caracteristicile ei, determinate de senzaţia produsă la nivelul vulvei şi de orice observaţie vizuală care s-ar putea face, reprezintă o secvenţă variabilă. Acest lucru putea fi corelat acum cu secenţele hormonale, începând cu creşterea progresivă a estrogenilor până la un vârf aproximativ o zi înainte de ceea ce descriem acum a fi Ziua Vârfului, ziua în care femeia are şansele cele mai mari să rămână însărcinată. Acest lucru este urmat rapid de o schimbare în caracteristicile fizice ale mucusului care reflectă acum creşterea progesteronului înaintea ovulaţiei. În faza pre-ovulatorie, zilele care preced dezvoltarea simptomului de mucus au fost identificate ca fiind infertile, iar după faza fertilă s-a stabilit că restul ciclului era de asemenea infertil după trecerea a trei zile de la terminarea simptomului de mucus. La aceste concluzii s-a ajuns după un studiu atent de câţiva ani realizat asupra unor cupluri care doreau obţinerea sarcinii, şi care presupunea un singur act de intercurs care avea loc în zilele de posibilă fertilitate în cicluri succesive, din perioada dinaintea celei de-a patra zile după simptomul de Vârf.

Momentul exact al ovulaţiei a putut fi determinat acum prin măsurători zilnice ale metaboliţilor estrogen şi progesteron. A devenit clar faptul că ovulaţia are loc în ziua de simptom al Vârfului sau în ziua următoare, mai rar în cea de-a doua zi după Vârf, deci luând în consideraţie posibilitatea supravieţuirii oului timp de 24 de ore, trebuiau să  treacă trei zile după simptomul de Vârf pentru ca femeia să fie sigură că la începutul celei de-a patra zi după Vârf ovulaţia avusese loc iar oul se dezintegrase. Astfel, regula mai permisivă a evitării intercursului timp de trei zile de la terminarea secvenţei de mucus a fost tradusă mai precis într-o regulă de trei zile după Vârful simptomului de mucus pentru a permite dezintegrarea ovulului.

La scurt timp după ce a început colaborarea cu dr. Brown, dr. Evelyn Billings s-a alăturat echipei de cercetare. La început, activitatea fusese realizată de dr. John Billings, care lucra împreună cu un consultant marital cu experienţă, rev. Maurice Catarinich. Dr. Evelyn Billings a realizat o cercetare asupra unor femei aflate înainte de menopauză, care a condus la identificarea infertilităţii chiar şi în prezenţa unei secreţii care nu era mucus. Există o varietate de secreţii, iar dr. Evelyn Billings a putut demonstra, cu ajutorul nepreţuit al dr. Brown, că dacă secreţiile observate timp de două săptămâni rămâneau invariabile şi nu apărea nici un fel de sângerare, ele indicau infertilitatea. Secreţia care indica infertilitatea se adăuga zilelor de senzaţie uscată, „zilelor uscate” când nu apare nici un fel de secreţie.

La scurt timp, doctorului Brown i s-a acordat o catedră de profesor la Universitatea din Melbourne, pentru a răsplăti strălucita muncă de laborator realizată ca Director al Laboratorului de Cercetare de la Royal Women´s Hospital. Dr. Brown a fost implicat acum în dezvoltarea unui dispozitiv pe care el l-a denumit monitor ovarian, un dispozitiv care poate măsura rapid şi cu precizie metaboliţii estrogen şi pregnanediol dintr-o probă de urină luată la un anumit moment, furnizând valori care indică precis nivelurile de estrogen şi progesteron din sânge. Acest monitor poate fi utilizat în laborator sau chiar şi acasă de către femei. Acest monitor a fost un ajutor de nepreţuit pentru cuplurile aparent infertile care doreau să obţină sarcina, şi este de asemenea foarte util în confirmarea principiilor de bază şi a regulilor Metodei de Ovulaţie Billings şi pentru investigarea cauzelor unei sângerări inexplicabile din uter şi a altor dereglări ginecologice.

În 1970 Dr. Brown a aflat despre excepţionala muncă de cercetare a Profesorului Erik Odeblad de la Departamentul de Biofizică Medicală de la Universitatea din Umea, Suedia. Prof. Odeblad studiase proprietăţile fizice ale diferitelor tipuri de secreţii cervicale şi începuse să definească diferitele tipuri de mucus şi funcţiile lor specifice. Şi el a colaborat cu Prof. Brown şi cu noi de peste 20 de ani şi până în prezent. Treptat a devenit clar faptul că supravieţuirea spermatozoizilor şi transportul acestora prin sistemul reproductiv al femeii depind critic de prezenţa unei secvenţe sănătoase de mucus.

O caracteristică importantă a acestor discipline din cadrul cercetării medicale – studiile clinice ale simptomului mucusului cervical, ale secvenţei hormonale ovariene şi ale caracteristicilor fizice ale diferitelor tipuri de mucus cervical – au indicat o remarcabilă congruenţă. Nu există nici o contradicţie între rezultatele acestor studii individuale şi în echipă. Identificarea prin ultrasunete a fazele ciclurilor şi a apariţiei ovulaţiei au devenit o practică comună, dar identificarea acestora are loc mai uşor şi mai precis prin intermediul Metodei de Ovulaţie Billings, aşa cum este denumită în prezent ca urmare a unei recomandări a Comitetului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Femeia care cunoaşte MOB va şti întotdeauna ziua în care a avut loc concepţia, iar acest lucru va furniza o estimare corectă a datei aşteptate a naşterii. Astfel, ea va fi protejată de interferenţe imprudente cu sarcina când calculul se face de la data ultimei menstruaţii.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că studiul planificării familiale naturale oferă posibilităţi deosebite de cercetare deoarece sănătatea ginecologică a femeii nu este perturbată şi nici fertilitatea nu îi este suprimată prin medicaţie, oricum ar fi aceasta administrată, şi nici prin operaţie. Există deci oportunitatea de a studia orice abatere de la normal: infertilitate, sângerări neregulate, dereglări determinate de chisturi sau tumori, infecţii vaginale şi aşa mai departe.

Aria de studiu a profesorului Brown a acoperit multe zone de interes medical dincolo de serviciul nepreţuit adus de acesta planificării familiale naturale. El a furnizat explicaţii deosebit de solide pentru interacţiunea dintre hormonii pituitari şi ovarieni în timpul ciclului fertil normal şi a alterărilor patologice ale acesteia. Prof. Brown a făcut câteva observaţii foarte interesante asupra nivelurilor FSH-ului şi estrogenului la menopauză şi după această perioadă. A explicat acţiunea prolactinei în amânarea revenirii fertilităţii pentru perioade diferite după nastere şi începerea alăptării. A făcut observaţii interesante asupra suprimării progresive a fertilităţii la femeile care fac eforturi fizice extenuante pentru perioade îndelungate de timp, cum ar fi femeile care participă la maraton sau la antrenamentele de durată pe care le presupun aceste discipline sportive. Studiile sale asupra infertilităţii i-au influenţat opiniile referitoare la simdromul ovarului polichistic. Prof. Brown a fost interesat de nivelurile de estrogen la femeile care dezvoltă cancer mamar şi a suspectat faptul că acumularea de material carcinogen pe canalele mamare ar fi o cauză a cancerului, indicând faptul că acest risc este îndepărtat de sarcină şi lactaţie. El a fost primul care a identificat faptul că anumite dereglări adreno-genitale pot cauza un nivel ridicat de progesteron în sânge şi prin asistenţa acordată celor care realizau studii asupra nivelurilor prolactinei şi infertilităţii a determinat faptul că un nivel ridicat al prolactinei poate fi rezultatul unor tumori pituitare şi al ingerării anumitor medicamente.

Această monografie a fost scrisă pentru a ajuta femeile să înţeleagă de ce Regulile MOB sunt aşa cum sunt şi pentru a le da încredere că deţin controlul fertilităţii în orice moment. Totuşi, această monografie reprezintă mai mult decât atât şi ar trebui să devină un clasic în literatura medicală. Ea reprezintă un exemplu al contribuţiei unice a Prof. Brown la protejarea şi restaurarea sănătăţii femeii, în special în ceea ce priveşte abilitatea acesteia de a concepe şi a ocroti copiii. Strălucita muncă ştiinţifică a Prof. Brown are o valoare inestimabilă nu numai în cadrul disciplinelor de obstetrică şi ginecologie, ci mai ales pentru demnitatea şi respectul de sine al femeilor din întreaga lume.

John J. Billings & Evelyn L. Billings Kew, Victoria 3101 April 2000

pagina următoare