Activitatea Ovariană şi Fertilitatea şi Metoda de Ovulaţie Billings

Profesor Emerit James B. Brown
M.Sc. Ph.D. D.Sc. F.R.A.C.O.G.

Regulile Zilelor Până La Vârf pentru Evitarea Sarcinii

MOB are patru reguli pentru evitarea sarcinii: trei Reguli ale Zilelor până la Vârf şi Regula Vârfului. Regulile Zilelor până la Vârf sunt formulate astfel încât să furnizeze cât devreme posibil o previziune cu privire la ovulaţie pentru a acoperi cea mai mare durată de supravieţuire a spermatozoizilor. Deoarece MOB se bazează pe senzaţia de la nivelul vulvei şi este nevoie să treacă o anumită perioadă de timp pentru ca secreţia să ajungă în zona vulvei, este necesar ca femeia să fie în picioare pentru a permite o identificare corectă a secreţiei. Mai mult, lichidul seminal maschează observaţiile şi trebuie ca acesta să fie absorbit sau să se scurgă înainte de a putea face observaţii corecte. Prin urmare, pentru a respecta aceste două cerinţe pentru toate tipurile de activitate ovariană, Regulile Zilelor până la Vârf afirmă următoarele aspecte:

1. Perioadele de menstruaţie abundentă sau alte tipuri de sângerări nu sunt disponibile pentru intercurs deoarece maschează simptomul secreţiei. Intercursul poate fi reluat către sfârşitul sângerării menstruale (adicâ sângerarea care urmează după o schimbare de progesteron şi o Zi a Vârfului clare), când sângerarea este uşoară, în cazul în care simptomele de fertilitate nu sunt mascate.
2. Când este identificată o SIB, sunt disponibile pentru intercurs seri alternative.
3. Când are loc o schimbare faţă de secreţia SIB sau o sângerare, cuplul aşteaptă fără ca intercursul să aibă loc. Dacă SIB revine, intercursul poate fi reluat în a patra seară după revenirea SIB. Aceasta este regula Aşteaptă şi Vezi 1 2 3.

În cele mai multe cazuri, schimbarea SIB este progresivă, cu secreţia modificându-se zilnic şi căpătând caracteristici care devin din ce în ce mai fertile, lubricativitatea fiind cea mai importantă calitate finală a secreţiei. Faza de posibilă fertilitate începe cu prima schimbare faţă de SIB (creşterea estrogenului), iar în perioada care urmează nu are loc nici un fel de contact genital. În ciclurile scurte este posibil ca perioada după menstruaţie să fie prea scurtă pentru a identifica o SIB înainte ca foliculul să înceapă să se dezvolte, caz în care nu sunt disponibile pentru intercurs zile din faza pre-ovulatorie. Ocazional, pe durata alăptării sau în apropierea menopauzei, o SIB se poate schimba într-o altă SIB cu caracteristici mai fertile. În acest caz, este necesară o perioadă “aşteaptă şi vezi” de două săptămâni înainte de a relua intercursul pentru a constata că schimbarea este de fapt o nouă SIB. Femeia va observa că schimbarea nu este progresivă (“nu duce nicăieri”). Când nu este observată nici o schimbare de progesteron care să permită recunoaşterea unei Zile de Vârf, va continua aplicarea Regulilor Zilelor până la Vâr.

Regula Vârfului pentru Evitarea Sarcinii

Ziua Vârfului este ultima zi în care mucusul cu caracteristici fertile (alunecos) se face simţit înainte de schimbarea progesteronului. Astfel, Vârful este determinat retrospectiv prin această schimbare. Regula Vârfului afirmă faptul că intercursul poate fi reluat în a patra dimineaţă după Ziua Vârfului. Orice moment de atunci şi până la următoarea menstruaţie este disponibil pentru intercurs. Regula Vârfului furnizează o marjă de siguranţă bine testată între Ziua Vârfului, care este ziua de maximă fertilitate, şi reluarea intercursului la începutul perioadei infertile post-ovulatorii.

Obţinerea Sarcinii

Pentru obţinerea sarcinii, cuplul va încerca să sincronizeze intercursul cu Ziua Vârfului, ziua de maximum de fertilitate. Totuşi, Ziua Vârfului este identificată în retrospectivă prin schimbarea progesteronului şi, mai mult, intercursul în Ziua Vârfului produce fluid seminal care maschează această schimbare. Aşadar, în aceste circumstanţe ziua Vârfului nu poate fi identificată cu certitudine. Cel mai bine ar fi ca intercursul să aibă loc atunci când secreţia pare să fie cea mai fertilă, adică atunci când se simte la nivelul vulvei o senzaţie alunecoasă. Acest lucru este înţeles mai bine de femeile care au experienţa anterioară a simptomelor de fertilitate din perioadele de evitare a sarcinii. Când are loc sincronizarea intercursului cu simptomul Vârfului şi sarcina nu apare, cuplul începe de obicei să dispere şi doreşte să afle motivul pentru care nu poate obţine sarcina. Fertilitatea este unul dintre cele mai variabile fenomene ale activităţii umane şi este suma fertilităţii ambilor parteneri.

Cele mai fertile cupluri sunt acelea în care bărbatul produce spermatozoizii cei mai robuşti şi numeroşi, iar femeia produce cel mai bun mucus cervical, care durează cel mai mult şi poate hrăni spermatozoizii. Aceste cupluri concep după aproape orice act de intercurs în timpul fazei fertile, cu o rată a sarcinii de aproximativ 70% pe act de intercurs în timpul fazei fertile. La celălalt capăt al spectrului, interacţiunea combinată spermatozoizi/mucus a cuplului poate fi atât de slabă încât spermatozoizii au capacitatea să fertilizeze doar timp de câteva ore în timpul producţiei optime de mucus dinaintea ovulaţiei. Aceste cupluri se prezintă de obicei la clinici căutând tratamente împotriva infertilităţii şi reprezintă principalul grup afectat de infertilitate. Ele au o probabilitate de concepţie de aproximativ 10% pe ciclu şi de aceea, cu o sincronizare corectă a intercursului, va dura câţiva ani pentru ca un astfel de cuplu să obţină sarcina. Când concepţia nu a apărut pe durata a şase cicluri în care sincronizarea intercursului a avut loc corect utilizând simptomele MOB, merită încercate metode mai precise de identificare a ovulaţiei, cum ar fi kit-uri LH sau Monitorul Ovarian pentru utilizat acasă. Neputinţa de a concepe când cuplul doreşte este stresantă şi prin urmare favorizează infertilitatea. Ar trebui reţinut că în afară de câteva situaţii precum trompe falopiene blocate, lipsa spermatozoizilor şi anovulaţie continuă, majoritatea cuplurilor vor putea concepe fără ajutor. Totuşi, stilul de viaţă modern cere rezultate imediate, iar rolul principal al reproducerii asistate este acela de a scurta perioada pentru concepţie.

Se observă clar că regulile MOB fac faţă în mod eficace tuturor tipurilor de activitate ovariană descoperite până acum. Ar trebui sublinat faptul că MOB recunoaşte numai un singur tip de ciclu, adică ciclul ovulatoriu în care este observată o schimbare a progesteronului care permite recunoaşterea Vârfului şi care se termină prin menstruaţie. Acesta include ciclul ovulatoriu normal şi deplin fertil şi ciclurile ovulatorii infertile cu faze luteale deficiente sau scurte. Prima zi de menstruaţie este considerată prima zi a ciclului. Sângerarea care apare fără să fie precedată de o Zi a Vârfului nu este considerată ca fiind sfârşitul ciclului, ci se consideră că încă face parte din prima parte a ciclului ovulatoriu (posibil fertil) care va urma. Astfel, accentul este pus de MOB pe fertilitatea ciclică. Aceasta se deosebeşte de alte definiţii care se referă la cicluri de sângerare sau cicluri de activitate ovariană.

În activitatea noastră de măsurare a producţiei de hormoni, termenul “ciclu” a fost aplicat creşterii şi regresiei foliculilor din ovare, indiferent că ovulează sau nu, prin măsurarea creşterii şi scăderii producţiei de estrogen şi progesteron. Astfel, această utilizare a termenului “ciclu” se referă la activitatea ovariană ciclică care este în legătură, dar nu este identică cu fertilitatea ciclică. MOB face această distincţie pentru a schimba focalizarea atenţiei femeilor dinspre vechiul concept de concentrare asupra sângerării, care este neinformativ, înspre simptomele de fertilitate care reprezintă elementul care contează cu adevărat. Mai mult, MOB se concentrează asupra secvenţelor de secreţie care reflectă evenimentele ovariene dinamice asociate cu fertilitatea şi infertilitatea, mai degrabă decât asupra descrierilor detaliate ale secreţiei care pot varia de la femeie la femeie.

Efortul de Cercetare

MOB a fost dezvoltată numai după ce au fost trecute în revistă toate metodele de planificare familială naturală care erau disponibile la sfârşitul anilor ’50, incluzând Metoda Ritmului, măsurarea temperaturii bazale, şi după ce a devenit clar faptul că nici una dintre aceste metode nu putea să se apropie de eficacitatea şi eficienţa pilulei anticoncepţionale recent dezvoltate. La înţelegerea aspectelor menţionate mai sus referitoare la identificarea simtomelor de fertilitate ale secreţiei vaginale s-a ajuns după 30 de ani de cercetare intensivă care s-a bucurat de puţină susţinere financiară. Mai întâi, observaţiile au fost făcute de femei pe măsură ce regulile erau identificate şi puse în practică. Unele femei care doreau să rămână însărcinate s-au oferit voluntar pentru a testa fertilitatea în zilele din apropierea Vârfului şi toate sarcinile au fost atent inventariate pentru a identifica momentul în care a avut loc intercursul care le-a provocat. În al doilea rând, profesorul Erik Odeblad din Suedia are la activ ani de muncă de pionierat în domeniul cercetării şi identificării tipurilor de mucus şi a determinării semnificaţiei şi rolului fiecărui tip de mucus în cadrul procesului de fertilitate. În al treilea rând, studiul de mai sus referitor la relaţia dintre schimbările de mucus, activitatea ovariană şi fertilitate a implicat aproximativ 750.000 de evaluări hormonale atât pentru obţinerea cât şi pentru evitarea sarcinii, nenumărate observaţii bazate de ultrasunete şi utilizarea sub supraveghere a FSH-ului, LH-ului (HCG) şi a clomifenului în inducerea ovulaţiei. Un astfel de studiu a fost necesar deoarece aproximativ 90% din ciclurile ovariene sunt ovulatorii iar restul de 10% sunt distribuite printre celelalte variante.

Ciclul ovulatoriu a fost îndelung studiat de mulţi cercetători, dar celelalte variante au fost de cele mai multe ori trecute cu vederea. Aceasta deoarece celelalte variante sunt impredictibile şi este nevoie de studiul unui număr mare de cicluri pentru ca variantele să poată fi documentate şi să poată fi determinate mecanismul, frecvenţa şi impactul asupra simptomului de mucus şi a fertilităţii. Pentru a accelera studiul, cercetarea s-a concentrat asupra momentelor când variantele ciclurilor sunt cel mai des întâlnite, şi anume menarhă, stress, infertilitate, postpartum, alăptare şi apropierea menopauzei. Deoarece planificarea familială naturală operează cu un sistem reproductiv intact şi funcţional, a fost important să se studieze toate tipurile de activitate ovariană care apar la femei pentru ca momentele de posibilă fertilitate şi infertilitate absolută să fie recunoscute cu siguranţă iar metoda să îşi atingă potenţialul. Munca pe care a presupus-o dezvoltarea generală a metodelor moderne de planificare familială naturală a fost în mod necesar mult mai amplă şi mai solicitantă decât cea necesară pentru celelalte metode de planificare familială, care sunt concepute pentru a interfera într-un mod predictibil cu procesul complex al reproducerii şi a căror cerinţă principală a fost determinarea eficacităţii, acceptabilităţii şi a minimizării efectelor secundare dăunătoare. Ar trebui afirmat faptul că cea mai mare parte a cercetării din cadrul planificării familiale naturale a avut loc în paralel cu cercetarea în reproducerea asistată şi că fiecare domeniu a adus celuilalt contribuţii importante. De fapt, este puţin probabil ca potenţialul deplin al uneia din aceste zone de cercetare să fie atins fără informaţia furnizată de cealaltă zonă. Aceasta este direcţia cercetărilor care vor urma.

pagina următoare